Tipic mie.

Cateodata simt ca viata mea nu are spontaneitate.Ca si cum totul trece asa de repede pe langa mine...ca timpul zici ca se opreste.Cateodata nu pot sa cred ce prostii scot pe gura.Atunci cand vorbesc naiba stie despre ce,ochii imi fug prin camera,in timp ce gura da frau liber gandurilor, iar cuvintele imi aluneca usor pe limba.Cateodata imi imaginez lucruri din viata care nu s-au intamplat si toate lucrurile care s-ar fi putut intamplat nu le bag in seama, consider ca imi este tipic mie.

Tu...

Tu ...tu esti astfel decat ceilalti . Tu imi faci teama sa curga alene prin venele mele . Tu este o anomalie , simt ca imi este frica de tine . Ai o gramada de lucruri care ma fac sa mi se zbarleasca parul . Tu ai niste ochi care te strapung cu privirea , daca ochii tai ar putea ucide , lumea pe loc s'ar intindee , iar inconstientul tau trebuie sa fie esential pentru tine , deoarece tu nu stii sa pui capat pornografiei si violentei . Daca tu nu ai fost asa strain de lumea asta , poate ca acum in realitate si-n ganduri ne-am uni .

If only

Parcaa , parca ma simt rupta de lume . Simt ca se rupe ceva din sufletul meu atunci cand ma gandesc la el . El , este tot ce vreau , tot ce ma face fericita . Atunci cand ma unesc cu el uit de lume , uit de amintirile dureroase , uit de regretele care imi innegresc sufletul , uit de tot . . . Cateodata ma uit nepasator pe fereasta si parca aud susurul glasului sau ,  in urechile mele. Cateodata am inima asa goala si franta , dar totusi o simt plina de ata de multe lucruri care se pierd incet si sigur . . .Vreau sa cred ca el inca mai este acolo , vreau sa cred ca exista si un acel , care sa aiba puterea sa incapa in sufletul meu pentru totdeauna . Vreau sa cred ca el , inca mai exista acolo si ca are un ragaz pentru mine , doar pentru mine . . .In fiecare zi obisnuiesc sa ma gandesc si sa visez la el , iar de fiecare data cand merg pe strada,ma simt pierduta .

Goliciune . . .

Picioarele mele imi plang...palmele grele ma dor . Mi se aude respiratia greoaie . Asta-seara parca ma gasesc mai goala ca ieri . Sau asa am fost mereu ? Daca am trecut tinandu-ma de mana , cu tine , prin teii infloriti , sau faptul ca m-am udat cu ploaie si cu roua...Daca am fost impreuna curati sau nu . Oare vor mai conta toate astea ?!

What I want ?

Hey. Never thought life would change so quickly. Never thought I would miss people so much. When people wrote ‘we miss friends’ on Facebook, I never gave a damn. Now, I can’t believe  that it’s happening to me. I miss those days.That is my life.  Anything else is boring. It still is. Dreaming big.
I want to shout and tell people that they are wrong. I want to impose my ideas on everything and everyone and then disagree with my own ideas and come out with new ones. I want ideas to be more liquid than solid.
This post is a tragedy .

Inna ( OU MA GAA ! )

Hmm , INNA . Faimoasa cantareata a Romaniei , care a ajuns ea cunoscuta peste 7 mari si 7 taramuri . Dupa parerea mea , dar si a altora Inna nu este decat o tampita care a invatat si ea engleza , nevoita fiind , iar tot ce a retinut sunt 5 cuvinte pe care le repeta intotdeaunaaaa . Cred ca nu a fost tara care sa nu fie laudata la sfarsitul concertelor acestei minunate voci romanesti . :|
Acum cateva pe zile , faimoasa artista a cantat la Starfloor / Paris Bercy , unde au cantat si Tayo Cruz , Kylie Minogue sau Kelly Rowland . Site-urile americane nu au putut trece cu vedere , deasemenea nici unii dintre noi , faptul ca Innutza a cantat cateva minute bune cu sfarcul la vedere . Mai o fi aceasta femeie frumoasa , dar este si cam prostuta . :) Pacat de melodiile pe care le are , mai bine s-ar gandi si ea sa cante si ea mamica niste melodii in limba ei materna ( daca o avea vre'una ) . La sfarsit vreau sa mentionez ca nu am ceva cu aceasta starleta , ba chiar consider ca unele melodii sunt foarte frumoase , doar daca nu ar fi cantate de ea . :)                                   

Idei netraite!

Uneori cerem persoanelor fericirea pe care noi nu o putem procura din cauza ca in fiecare dintre noi exista o ignoranta nestapanita si gata sa izbucneasca asemenea unui izvor care asteapta in stanca uscata , lovitura unui toiag . De ce cerem unor persoane fericirea sau ca ele sa fie fericite ? De fapt nu noi cerem acesteia sa fie fericita ( ceva de genul : " Hai lasa , uita totul , zambeste ! Maine va fi o zi mai buna ! ) ci sufletul nostru mare care este nerabdator , vrea cu tot inadinsul sa gaseasca un firicel de lumina , de fericire de care sa se agate , iar noi sa credem ca suntem fericiti .
 Toate au timpul lor!
 Ideile traite sunt rasplata unei  fericiri dobandite de tine , nu de persoana de langa tine!

Neagu Djuvara ...un mare om!

 

Cum găsiţi decizia autorităţilor franceze de a-i expulza pe ţiganii de origine română şi bulgară?

Adevărul e că, la Paris, aproape toţi cerşetorii de pe stradă sunt ţigani români. Eu dacă-i văd că au o figură simpatică, mă adresez direct pe româneşte: „Domnule, ce cauţi aici?" „A, păi dacă la noi nu se poate...", îmi spun majoritatea. Păerea mea este că se vor întoarce în Franţa...

Este o problemă românească sau una europeană?

Categoric este una europeană! E românească numai în măsura în care nenorocul istoric face că suntem cei cu populaţia cea mai mare de etnie ţigănească. E foarte interesant cum, în Evul Mediu, ei au trecut prin Principatele Române când au fugit de turci. Ei erau năpăstuiţi şi de populaţia grecească din Imperiul Bizantin care îi denumise cu un derivat al sintagmei „oameni de care să nu te atingi". Erau un fel de paria. De acolo au venit la noi cu numele de „aţigani". Primul document care ne vorbeşte despre existenţa „aţiganilor" datează din 1385. Dar, revenind, ceea ce s-a întâmplat în Franţa este un gest niţel demagogic al lui Sarkozy şi care nu va avea viitor. E o problemă europeană care se va rezolva cu timpul.

Românul pe care l-am cunoscut eu când eram copil - adică şi ţăranii, şi ostaşii pe care i-am avut pe front - era prea blând, prea supus. Dintr-odată a venit un regim atât de brutal şi atât de injust încât omul a început să se apere cu dinţii.

Sper ca asta sa se termine...

Fiecare inceput de octombrie , cand frigul isi arunca haina peste populatie , este ca un gust amar de lamaie . Ce traiesc acum nu se poate descrie in cuvinte . Ma simt frustrata , dezamagita , bolnava si lovita . Si desi sunt lovita de nenumarate ori , oare de ce mai continui ? Pentru ca vreau ...vreau visele . Sunt genul de persoana care lupta cu ardoare , pasiune , sunt in stare de aproape orice sacrificiu , numai pentru ca vreau sa'mi indeplinesc dorintele , sa'mi fac un vis sa devina realitate.
Si totusi , nu pot sa'mi realizez unele vise . Cu ultimele puteri imi ascund trairile in fata parintilor , nu sunt problemele lor , sunt ale mele ..este inca un efort supraomenesc pentru unii , dar pentru mine nu  . De fiecare data gasesc din nou in mine resurse de putere nestiute. Incerc sa-mi tin mintea ocupata , sa nu ma gandesc la nimicuri , sa pun obiectiv in balanta calitatile si defectele mele . Orice as face, in orice rahat m-as afla tot timpul pot face ceva pentru a scapa din el. Totul porneste de la atitudine. O atitudine de invins aduce inevitabil o infrangere, iar o atitudine de invingator aduce o victorie.

...

" Stai jos! Spune'mi ce se intampla...Nu stiu cum sa spun ...viata asta , parca tot ce as atinge imi scapa printre degete , totul se transforma in praf . Mi'e teama sa mai continui viata asta . ( lacrimile il podideau ) .              
     Atunci ii spusese : Arata-mi mainile , acum uneste-le si incruciseaza-ti degetele ! E de ajuns . Acum nimic nu'ti va mai scapa printre degete."

Crima!

Statea acolo privind neclintita la privelistea dupa geam. Lacrimile ii curgeau ca un sirag de margaritare , mainile ii erau reci ca un bulgare de zapada , dar culoarea lor era de un rosu aprins , erau maini patate de sange . Pe masa , in fata sa , avea cutitul , cu taisul ascutit si muchia la fel , si ea patata de sange ...Nu stia ce facuse , nu isi putea imagina cum a putut sa fie faptasa acestei fapte . Cadavrul sotului ei era pe jos , intins ca o blana de urs , ce tocmai a fost asternuta pe jos .  Si totul doar pentru ca i'a fost tradata increderea . :)

Mizerie . . .

Seara e pe terminate. Ea a cazut deja de vreo doua ori in baie ( poate ar fi fost bine sa nu bea atat de mult ) , machiajul arata de parca cineva i'ar fi aruncat doua prune in fata , dar acum ce mai conta ..avea un mascul langa ea , care o astepta sa plece cu el si sa petreaca dimineata impreuna ca doi porumbei .

 Dupa cateva ore petrecute la el , facand baiatu' fericit , sa-si de-a seama ca nu a cheltuit banii cu ea degeaba , isi spune in sine : " Toul a fost minunat. " . Bine n-a simtit nimic , paarca inca ii mai era greata de la bautura.
  
 Au trecut 5 zile si nu a sunat-o. Nu-i bai , il suna ea : " Numarul format este inexinstent." Eh poate l-a notat gresit . E sambata din nou . O ia de la capat , sigur se va intalni cu el in club mai tarziu . Doar este printesa lui,nu ?

Ora de franceza . .

Ora 12:09 p.m ... dupa o ora intreaga de vorbarie , nimeni nu mai are cheful acela de a mai invata ceva . Aveam franceza avec madame " Calmitate " ( vocea ei este atat de calma incat ti se pare ca si o harpa este zgomotoasa pe langa ea ) , cea mai stupida ora pe care cineva si'o poate imagina . Stateam si priveam melancolica feeria care  mi se arata pe geamul clasei mele , in timp ce madame ne prezenta cu conformitate punctajul lucrarii . Insa deodata zgomotul acela de liniste profunda in care ti se pare ca poti sa te gandesti la cele mai adanci probleme , la cele mai aiurite chestii ,  a fost strapuns ca o  sageata de  catre colegul meu  Sebastian : " Batranicooo ,  mai ai mult de vorbit ? " . In acel moment parca ziua mea a devenit mult mai buna , vazand-o pe aceasta doamna calmitate , apropiindu-se cu pasi marunti si repezi , cu parul ei balai in vant , si ca sa vezi cu un zambet . Un zambet ? ..Dupa ce i s-a spus cu UN ZAMBET ?! ...Se apropie raspunzandu-i la intrebare " Da , tinerelule , iar daca poftesti poti sa vorbesti tu in locul meu " . Nu cred , ca voi mai gasi asemenea profesor , care sa te plictiseasca doar prin felul ei de a fi calm , prin felul lui de a tolera toate porcariile . Sincer , aceasta ora de franceza nu a avut decat un singur moment mai stralucit , in rest . . .

Introducing me!

Introducing mee...what can I say ? Sunt eu ?! Sunt buna la pierdutul timpului aiurea ( pierde-vara , indiferent de anotimp ) , imi place sa cred ca exista si o alta lume unde toti suntem fericiti , consider culoarea rosu o uratenie , indiferent ca este culoarea pasiunii :-@ . Dupa parerea mea versurile au nevoie de o rima , sunetele trebuiesc acordate tot timpul , chiar si tonul vocii , indiferent daca e un ton aspru sau nu! :) Daca as fi pusa sa aleg intre o ceasca de cafea si un nestee , as alege ceaiul , desigur. Toata lumea spune ca uraste scoala! Eu drept sa spun , nu o urasc in adevaratul sens al cuvantului , ba chiar o consider " o a doua casa " deoarece acolo imi gasesc unii dintre prieteni si pentru ca acolo daca ceva nu'mi convine , imi spun parerea si se rezolva.:) In materie de muzica , nu prea am cine stie ce preferiinte ( totusi nu Guta pe sistem , sau Ion Dolanescu pe populara ) . Postarea asta e inutila..insa am scris'o pentru ca postarea initiala pe care am vrut sa o scriu...nu o mai gasesc..o scrisesem pe o foaie intr'un moment de inspiratie si s'a dus . :(

What a miss ! Who's ?

Clay sarise din masina si in timp ce se indrepta spre intrarea casei in care crescuse , isi imbraca sacoul . Intarziase . Tatal sau aparuse in hol . Intrigat , Clay l-a urmat prin vestibul pana in salon . Pe canapea statea o femeie fascinanta , intr-o rochie lunga , neagra , de matase , si cu cele mai lungi picioare pe care le vazuse vreodata . Clay l-a privit pe tatal sau cu un aer intrebator.
     -Cred ca o cunosti pe domnisoara Brisbane , a spus el , indreptandu-se spre ea cu mana intinsa .
      Ea ii lua mana si se ridica plina de gratie . A fost unul dintre acele momente de uimire . Clay o privea .
- Fannie ?
      Ea era bineinteles , doar schimbata...foarte schimbata. Fannie a zambit , atragandu-i atentia la buzele ei carnoase , vopsite in culoarea zmeurei proaspete . Erau umede , atragatoare , se gandi el , si simti ca i se strange stomacul .
       -Esti o lady din cap pana-n picioare , spuse el continuand holbandu-se la ea.
       -Cred ca impresia despre mine este gresita.

         P.S - Fanny era prietena sa cea mai buna din copilarie . Prima sa dragoste.

          P.S.S - O dragoste regasita este mult mai frumoasa decat o dragoste normala .


                                                

Anormalitate.

Sunt o anormalitate. O anormalitate.Nu chiar o anormalitate , gândindu'te la o nebună , la un om clonat sau cine ştie ce alte chestii, ci un om anormal , pentru că am alte gânduri , alte păreri , alte oportunităţi . Credeţi că vorbesc despre basme ? Nu.nu! Totul se intâmplă aici ...pur şi simplu aici . Acum in momentul de faţă , nu este o boală sau o diformitate. Cred că voi rămâne aşa, aşa pentru totdeauna , distrusă , dacă nu voi reuşi să rup vraja asta ...anormalitatea asta transformată in vrajă . Da e ca acea vrajă pe care o face vrajitoarea cea nebună , hoaşca aia bătrâna cu nasul plin de negi ! Oare ce am făcut să merit să arunce acea vrajă pe mine , sau să mă facă să cred asta ? O să vă spun , poate in timp cum vroiam să fiu fata aia perfectă ..care şi'ar dori oricine să fie , cu bani , arătoasa , viaţa perfectă. Şi o să vă mai spun şi cum cred că am devenit o anormalitate.

The best !

How do you call it, when autumn leaves keep fallin` ? Tell me how do you men it you think I was dreamin' how to feel it I was feelin' for you , yes I was fallin' for you . ♥
 

A venit toamnaaa

      Toamna se numără bobocii şi este probabil unul dintre cele mai frumoase anotimpuri , deoarece..ştii e perioada aia cand poţi da frau imaginaţiei şi iţi poţi imagini frunzele care tot continuă să cadă pe pămant a fi drept un covor nesfarşit şi nemaipomenit de frumos . E perioada aia cand totul devine plin de culoare , natura işi schimbă culoarea ca şi cum ar veni un nou trend şi trebuie să-şi schimbe hăinuţele . Totuşi toamna nu incantă prea mult pe unii , li se pare un anotimp puţin mai trist din cauza ploilor şi a  temperaturilor scăzute şi a vanturilor nestăpanite care străbat orice părticică din lume.
      Totuşi toamna este anotimpul acela care are un miros specific , mirosul ploii , mirosul micuţelor tufanele care vor incepe să inflorească.Toamna este pur şi simplu mirobolantă doar prin impresia pe care o lasă ea insuşi.

Azi , mâine .

Mâine poate , dar poate am să-mi amintesc ...insă azi , azi vreau doar să mai uit puţin .

So many questions ...

Există un moment in viaţa oricărui om , cand incepe să-şi pună nişte intrebări . Ei bine , cateodată stau şi mă intreb oare la mine de ce sunt atatea intrebări , şi de ce am gasit doar la unele răspunsurile...
1.Oare dacă aş striga , el m-ar auzi ?
a) Nu!
2.Poate cineva să mă ajute să fac lucrurile mai bune ?
b) Da!
3.De ce tot timplu ceva nu merge , şi strică totul ?
c) Nu prea există " happy end " :)
4.De ce tot timpul cand eşti suparat/ă dai ca prostul cu pumnul in masă , crezand că se va schimba ceva ?
d) - ( n'am răspuns la asta , incă mă mai stresez la intrebarea asta )
5.De ce uneori alegem drumul greşit ?
e) Pentru că nu avem langă noi pe cineva care să ne ajute , să ni-l arate pe cel bun .
6.Dacă aş continua cu chemările mele inconştiente se va schimba ceva ?
f) Nu!
7.Expresia "Te iubesc!" iţi schimbă starea cu ceva ?
g)Da!
8)etc.
....
*Sunt mult mai multe intrebări..pe care şi le pun persoanele , dar cea mai des intalnită este : " Oare de ce sunt aşa de necăjită ?! " . Şi sincer nu ştiu , dacă voi găsi pentru mine răspunsul la această intrebare.:)

Verbul A URÎ > CL .

Pff ..nu ştiu cum să incep , insă mai mult ca sigur orice persoană urăşte clar pe cineva . Eu nu pot să spun că o urăsc in adevăratul sens al cuvântului pe persoana pe care o voi descrie in următoarele rânduri , dar ştiu pe cineva care mai mult ca sigur o urăşte mai mult decât oricine şi orice pe lumea asta . Este vorba despre CL . Această " CL " este fata din oraşul nostru , cu mersul de girafă ambulantă  , nu ştiu cum să spun , dar pur şi simplu atunci când o văd mi se ridică tot sangele la cap , ca şi când cine ştie pe cine am văzut ..imi este atat de antipatică . Iar felul cum işi ţine mâna ...aşa indoită de la cot ..e ca şi când ar aştepta să-i pice bani ..sau cine ştie , poate altceva din cer . Am ajuns să urasc până şi salopeta ei , cea drăguţă ..care o ridică până in Venus mamă ..să i se vadă ei frumuseţea de dos ..de parcă trebuie să-i vedem noi ei dotările . Faţa ei : sincer nimeni nu-i perfect ..şi nici eu nu sunt cine ştie ce , dar Ea ..mamă! E ca şi când ai vedea un cal in sandale şi in fustă > aceasta este CL : un cal .  Şi pe lângă toate acestea felul ei de a sta pe bancă , sau in masina domnului " Arici plin cu heliu " . E ca şi când cineva i-ar fi infipt o cracă in dos , şi nu poate să se miste . Stă pur si simplu infiptă ! Mai mult de atat nu am ce să spun , a ba daaa acum este brunetă , dar exista o vreme când era blondă . Imaginează-ţi un cal blond ! Pfoai , nu-mi plăcea gram de ea cand era blondă , de aceea ii şi spuneam " blonda constipată " . i niciodată , dar niciodată  să nu o pui să-ţi vorbească in engleză , mamiii când o auzi : " I don't knowwww , maybeeee saturdayyy or mondayyyy ! "  şi normal şi logic frate , că trebuie să-şi bage degetele prin păr , sau să se joace cu o şuviţă de păr atunci când vorbeşte , că de altfel calu' nu se simte bine . Cam atât , că dacă spun mai mult mi-e că o să mi se urce sangele la cap , şi o să simt cum toată adrenalina si pofta de viaţă imi dispare !
P.S : Calul niciodată nu o să-şi schimbe obiceiurile .

Freak @

Mi se pare că...că nu ştiu ce . Mi se pare că tot ce se intâmplă nu este real , nu face parte din lumea asta . Zâmbetul său era un zâmbet care atunci când il priveai te durea . Un singur lucru ştiam : că fiecare secundă pe care o acordam zâmbetului său nu făcea altceva decât să-mi amplifice durerea , să-mi amplifice dorul care il voi simţi mai târziu . Nu puteam să privesc mai mult . Nu mai avea rost . Nu voi putea niciodată să-mi revin ....numai când il vedeam cerul pica pe mine ..şi parcă nu aveam aer sa respir ...pur şi simplu era ca şi când aş fi fost inchisă intr-o cutie , iar cheia era la el . Iar eu nu puteam altceva decât să privesc la zâmbetul său , minunatul său zâmbet .  Incercam şi eu să zâmbesc , barem să schiţez un zâmbet , insă buzele imi erau crispate . Mi-am aruncat privirea in jos , neputând să privesc in continuare la el . Doar privitul imi provoca o stare de demoralizare totală . Nu puteam lăsa asta să mă influenţeze . Am mers mai departe , reuşind să-mi continui drumul şi să privesc spre drumul pe care il parcurgeam mereu , neschimbând nimic niciodata . Simţeam cum vântul imi adie pe la urechi , iar dorinţa nestăpânită crescu , vroiam să intorc capul , dar mă luptam cu această dorinţă fără sorţi de izbândă . In ciuda dorinţei mele ..nu m-am uitat . Mi-am dat seama ce uşor ar fi , să nu mă gândesc decât la ceea ce am de făcut in acel moment , şi chiar asta am făcut .

                                                     ***

Vântul imi bătea prin par şi simţeam că pielea mi se incinsese . Aşteptam ca ceva să-mi taie răsuflarea , dar respiram fără efort . Mă aşteptam să mă doară muschii , dar puterea mea creştea pe măsură ce mă obişnuiam cu pasul repezit . Dar , am simţit o arsură in gât , nu mă gândeam decât la cum respiratia mi se accelera , iar intensitatea setei creştea pe măsură ce mergeam mai repede . Mă străbătu un nou gând şi m-am oprit in loc , cu picioarele fixate in pamânt . Ştiam că sunt in siguranţă , dar mi-am tinut respiraţia ca o oarecare măsură de precauţie . Când am deschis gura , am gustat aerul şi mi se părea că este schimbat ...Simţeam un gol in mine şi o emoţie puternică ! Totuşi nu mă prea simţeam stăpână pe situaţie , poate că sentimentul meu de siguranţă era fals .

Visurile sunt uneori aiurea.!

    Mi-am lăsat mintea să umble aiurea pentru câteva momente , aşteptând să mă las cuprinsă de somn . Mi-am lăsat capul pe pernă , deja somnoroasă . Cu pleopele grele , m-am uitat la pereţii camerei mele , portocalii in lumina lunii . Dar după câteva minute , m-am trezit , mai alarmată , panica strecurândumi-se din nou in suflet şi făcând să mi se strângă stomacul . Ştiam prea bine că majoritatea temerilor mele erau stupide şi pur şi simplu trebuia să-mi revin . La un moment dat visam . Invălmăşeala de siluete din centrul camerei, toate inveşmântate in mantii de culorea frunzelor care plutesc spre pământ toamna , ar fi trebuit să mă inspăimânte , dar din contră imi dădeau sentimentul că ele nu puteau să-mi facă nici un rău , că pur şi simplu ele chiar aparţineau de mine , şi eu de ele . Dar , deodată acele siluete parcă se apropiau totusi prea repede de mine , iar feţele lor nu aveau acea expresie care să te facă să te simţi ok in preajma lor . Am deschis ochii brusc . Am stat timp de câteva momente in patul meu gemând , incercând să mă eliberez de vis . Cerul care se vedea prin fereastra mea se făcu roz deschis . Când am revenit cu totul la realitatea camerei mele dezordonate si cunoscute , m-am enervat puţin pe mine . Oare cum puteam să visez asa ceva ? Ce inseamnă asta ? Mă gândeam că aşa păţeşti dacă esti obsedată de gânduri tulburătoare la miezul nopţii . Fără răbdare , mi-am indreptat paşii spre bucătărie ...

When you smile , I smile too .

I can't rezist anymore .

Mă simt aiurea.Simt cum căldura imi copleşeşte trupul , mii de ganduri criminale imi vin in minte. Simt cum spaţiul devine tot mai inchis , simt cum aerul e tot mai inchis , simt cum pielea imi este udă , simt cum buzele imi sunt uscate . Mă simt goală pe dinăuntru , mă simt ca şi cum o parte din mine nu ar fi acolo . Deschid ochii 3:14 pm , verific telefonul : Andra vrea să ştie ce fac . Cu ochii mici si somnoroşi , cu gandurile mele mă ridic din pat şi-mi aşez tălpile pe parchetul rece si parcă simt cum răcoarea imi pulsează prin sange . Venele imi vibrează de adrenalină , trebuie să fac ceva . Imi arunc ochii spre fereastră şi după o fractiune de secundă soarele imi săgetează privirea.

14 august 2010

Plictiseală...cum ar spune Guess Who e doar o stare generală.
Deja am inchis messengerul şi e numai 5:23 pm . In playlist imi cântă o amărâtă de melodie : Stiff Dylans - Ultraviolet .
Dar ce imi trece prin minte : oare de ce toţi trebuie să privim lumea prin aceleaşi culori . De ce unii nu văd lumea in roz , alţii in verde ?
De ce ?

What the fuck is love ?

      Love is something sweet .Love is just a feeling . Love is something about we talk  alot with dear persons. Sometimes you need to wait to be loved.
Love is when you see the smile of ur special person .Love is something wich make you happy when you're bored. Love is like you have so many butterflies
wich fly in stomac.Love is when somebody cares about you. Love is knowing all about someone and trying to know more. Love is something wich makes
you happy. Love is when you want to KILL your boyfriend with love. 

Simplu : Adriana

        Deci pentru unii prietenia inseamnă să fi alături de prieteni , iar deasemenea . Drept să spun asta nu e nimic .
  Pentru mine prietenia inseamnă mai mult decât să fii alături de prieteni , insă sincer nu ştiu cum să exprim in cuvinte ce inseamnă pentru mine .
   Acum să trec la subiect ( pentru că probabil Adriana deja se plictiseşte ) . Una dintre prietele mele cele mai bune : Adriana .
     Pe ea o cunosc de peste 9 ani ...o cunosc incă de când invăţa să citească , o cunosc incă de când mi-am pierdut ursuleţul preferat doar pentru că am ascultat-o pe ea
şi mi-am lasat jucariile unde nu trebuia , dar totuşi nu-i port pica , o cunosc incă de când era o mica fetiţă cu vise minunate şi idei marete .
      Deci ce inseamnă Adriana pentru mine ? Ea pentru mine inseamnă ca am un umar pe care pot plange , ca am pe cineva care mă face să zâmbesc ,
că am pe cineva care să-mi spună dacă este bine ceea ce fac , că am pe cineva care ştiu că atunci când o sa-mi fie greu va fi acolo să mă ajute ,
că am pe cineva care mă ajuta când greşesc si tace atunci când am dreptate . Ce să mai lungesc atâta vorba , Adriana este prietena pe care oricine şi-o poate dori .
      Adriana mi-a fost alături cand am avut cea mai mare nevoie de ea , a ştiut să-mi spuna vorbe care pe alţii poate ii raneau , insă mie imi ridicau moralul , a ştiut
să-mi spună că nu trebuie să plâng pentru nişte chestii minore , a ştiut că o voi asculta mereu , a ştiut că-i voi fi alaturi când va avea nevoie .
       Îţi mulţumesc pentru tot . <3

About some things we don't talk .

And suddenly I become a part of your past.

 Îmi imaginez că toate am avut un capitol din ăsta , toate am fost inşelate şi folosite ca pe nişte obiecte. Dar ca să ne simţim şi noi mai bine, le-am făcut la fel. :d                                                                                          
Adoram să stau adesea lângă el , să-l sorb din priviri ca şi cum ar fi fost ultima oară cand il vedeam .         
Adoram să mă holbez la ochii lui ca doi nuferi şi să simt respiratia lui ca şi cum răcoarea văzduhului m-ar fi copleşit .
Adoram să ştiu că e acolo , că pur şi simplu imi făcea ziua mai bună ...
Adoram felul in care vorbea cu mine , mă intelgea..el chiar mă intelegea.
Adoram felul in care işi concentra toată atentia asupra mea..ca şi cand numai eu existam pentru el.
Adoram felul in care işi spunea offul..ştiind că eu voi fi mereu acolo să-l ajut ,să-i ridic moralul .
Adoram pur şi simplu momentele in care stăteam si ne uitam unu la altu pentru 2 secunde , ştiind că urma un sarut după.

Adoram cand il vedeam că vine spre mine , cu zambetu lui larg si cu ochii lui verzi-galbui.
Adoram să stau să mă holbez la el , gândindu-mă cat de repede o sa il pierd din nou.
Ii dedic aceste lucruri LUI ..singurul om pe care il cunoşteam in totalitate.