Ora 12:09 p.m ... dupa o ora intreaga de vorbarie , nimeni nu mai are cheful acela de a mai invata ceva . Aveam franceza avec madame " Calmitate " ( vocea ei este atat de calma incat ti se pare ca si o harpa este zgomotoasa pe langa ea ) , cea mai stupida ora pe care cineva si'o poate imagina . Stateam si priveam melancolica feeria care mi se arata pe geamul clasei mele , in timp ce madame ne prezenta cu conformitate punctajul lucrarii . Insa deodata zgomotul acela de liniste profunda in care ti se pare ca poti sa te gandesti la cele mai adanci probleme , la cele mai aiurite chestii , a fost strapuns ca o sageata de catre colegul meu Sebastian : " Batranicooo , mai ai mult de vorbit ? " . In acel moment parca ziua mea a devenit mult mai buna , vazand-o pe aceasta doamna calmitate , apropiindu-se cu pasi marunti si repezi , cu parul ei balai in vant , si ca sa vezi cu un zambet . Un zambet ? ..Dupa ce i s-a spus cu UN ZAMBET ?! ...Se apropie raspunzandu-i la intrebare " Da , tinerelule , iar daca poftesti poti sa vorbesti tu in locul meu " . Nu cred , ca voi mai gasi asemenea profesor , care sa te plictiseasca doar prin felul ei de a fi calm , prin felul lui de a tolera toate porcariile . Sincer , aceasta ora de franceza nu a avut decat un singur moment mai stralucit , in rest . . .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu