Azi , mâine .

Mâine poate , dar poate am să-mi amintesc ...insă azi , azi vreau doar să mai uit puţin .

So many questions ...

Există un moment in viaţa oricărui om , cand incepe să-şi pună nişte intrebări . Ei bine , cateodată stau şi mă intreb oare la mine de ce sunt atatea intrebări , şi de ce am gasit doar la unele răspunsurile...
1.Oare dacă aş striga , el m-ar auzi ?
a) Nu!
2.Poate cineva să mă ajute să fac lucrurile mai bune ?
b) Da!
3.De ce tot timplu ceva nu merge , şi strică totul ?
c) Nu prea există " happy end " :)
4.De ce tot timpul cand eşti suparat/ă dai ca prostul cu pumnul in masă , crezand că se va schimba ceva ?
d) - ( n'am răspuns la asta , incă mă mai stresez la intrebarea asta )
5.De ce uneori alegem drumul greşit ?
e) Pentru că nu avem langă noi pe cineva care să ne ajute , să ni-l arate pe cel bun .
6.Dacă aş continua cu chemările mele inconştiente se va schimba ceva ?
f) Nu!
7.Expresia "Te iubesc!" iţi schimbă starea cu ceva ?
g)Da!
8)etc.
....
*Sunt mult mai multe intrebări..pe care şi le pun persoanele , dar cea mai des intalnită este : " Oare de ce sunt aşa de necăjită ?! " . Şi sincer nu ştiu , dacă voi găsi pentru mine răspunsul la această intrebare.:)

Verbul A URÎ > CL .

Pff ..nu ştiu cum să incep , insă mai mult ca sigur orice persoană urăşte clar pe cineva . Eu nu pot să spun că o urăsc in adevăratul sens al cuvântului pe persoana pe care o voi descrie in următoarele rânduri , dar ştiu pe cineva care mai mult ca sigur o urăşte mai mult decât oricine şi orice pe lumea asta . Este vorba despre CL . Această " CL " este fata din oraşul nostru , cu mersul de girafă ambulantă  , nu ştiu cum să spun , dar pur şi simplu atunci când o văd mi se ridică tot sangele la cap , ca şi când cine ştie pe cine am văzut ..imi este atat de antipatică . Iar felul cum işi ţine mâna ...aşa indoită de la cot ..e ca şi când ar aştepta să-i pice bani ..sau cine ştie , poate altceva din cer . Am ajuns să urasc până şi salopeta ei , cea drăguţă ..care o ridică până in Venus mamă ..să i se vadă ei frumuseţea de dos ..de parcă trebuie să-i vedem noi ei dotările . Faţa ei : sincer nimeni nu-i perfect ..şi nici eu nu sunt cine ştie ce , dar Ea ..mamă! E ca şi când ai vedea un cal in sandale şi in fustă > aceasta este CL : un cal .  Şi pe lângă toate acestea felul ei de a sta pe bancă , sau in masina domnului " Arici plin cu heliu " . E ca şi când cineva i-ar fi infipt o cracă in dos , şi nu poate să se miste . Stă pur si simplu infiptă ! Mai mult de atat nu am ce să spun , a ba daaa acum este brunetă , dar exista o vreme când era blondă . Imaginează-ţi un cal blond ! Pfoai , nu-mi plăcea gram de ea cand era blondă , de aceea ii şi spuneam " blonda constipată " . i niciodată , dar niciodată  să nu o pui să-ţi vorbească in engleză , mamiii când o auzi : " I don't knowwww , maybeeee saturdayyy or mondayyyy ! "  şi normal şi logic frate , că trebuie să-şi bage degetele prin păr , sau să se joace cu o şuviţă de păr atunci când vorbeşte , că de altfel calu' nu se simte bine . Cam atât , că dacă spun mai mult mi-e că o să mi se urce sangele la cap , şi o să simt cum toată adrenalina si pofta de viaţă imi dispare !
P.S : Calul niciodată nu o să-şi schimbe obiceiurile .

Freak @

Mi se pare că...că nu ştiu ce . Mi se pare că tot ce se intâmplă nu este real , nu face parte din lumea asta . Zâmbetul său era un zâmbet care atunci când il priveai te durea . Un singur lucru ştiam : că fiecare secundă pe care o acordam zâmbetului său nu făcea altceva decât să-mi amplifice durerea , să-mi amplifice dorul care il voi simţi mai târziu . Nu puteam să privesc mai mult . Nu mai avea rost . Nu voi putea niciodată să-mi revin ....numai când il vedeam cerul pica pe mine ..şi parcă nu aveam aer sa respir ...pur şi simplu era ca şi când aş fi fost inchisă intr-o cutie , iar cheia era la el . Iar eu nu puteam altceva decât să privesc la zâmbetul său , minunatul său zâmbet .  Incercam şi eu să zâmbesc , barem să schiţez un zâmbet , insă buzele imi erau crispate . Mi-am aruncat privirea in jos , neputând să privesc in continuare la el . Doar privitul imi provoca o stare de demoralizare totală . Nu puteam lăsa asta să mă influenţeze . Am mers mai departe , reuşind să-mi continui drumul şi să privesc spre drumul pe care il parcurgeam mereu , neschimbând nimic niciodata . Simţeam cum vântul imi adie pe la urechi , iar dorinţa nestăpânită crescu , vroiam să intorc capul , dar mă luptam cu această dorinţă fără sorţi de izbândă . In ciuda dorinţei mele ..nu m-am uitat . Mi-am dat seama ce uşor ar fi , să nu mă gândesc decât la ceea ce am de făcut in acel moment , şi chiar asta am făcut .

                                                     ***

Vântul imi bătea prin par şi simţeam că pielea mi se incinsese . Aşteptam ca ceva să-mi taie răsuflarea , dar respiram fără efort . Mă aşteptam să mă doară muschii , dar puterea mea creştea pe măsură ce mă obişnuiam cu pasul repezit . Dar , am simţit o arsură in gât , nu mă gândeam decât la cum respiratia mi se accelera , iar intensitatea setei creştea pe măsură ce mergeam mai repede . Mă străbătu un nou gând şi m-am oprit in loc , cu picioarele fixate in pamânt . Ştiam că sunt in siguranţă , dar mi-am tinut respiraţia ca o oarecare măsură de precauţie . Când am deschis gura , am gustat aerul şi mi se părea că este schimbat ...Simţeam un gol in mine şi o emoţie puternică ! Totuşi nu mă prea simţeam stăpână pe situaţie , poate că sentimentul meu de siguranţă era fals .

Visurile sunt uneori aiurea.!

    Mi-am lăsat mintea să umble aiurea pentru câteva momente , aşteptând să mă las cuprinsă de somn . Mi-am lăsat capul pe pernă , deja somnoroasă . Cu pleopele grele , m-am uitat la pereţii camerei mele , portocalii in lumina lunii . Dar după câteva minute , m-am trezit , mai alarmată , panica strecurândumi-se din nou in suflet şi făcând să mi se strângă stomacul . Ştiam prea bine că majoritatea temerilor mele erau stupide şi pur şi simplu trebuia să-mi revin . La un moment dat visam . Invălmăşeala de siluete din centrul camerei, toate inveşmântate in mantii de culorea frunzelor care plutesc spre pământ toamna , ar fi trebuit să mă inspăimânte , dar din contră imi dădeau sentimentul că ele nu puteau să-mi facă nici un rău , că pur şi simplu ele chiar aparţineau de mine , şi eu de ele . Dar , deodată acele siluete parcă se apropiau totusi prea repede de mine , iar feţele lor nu aveau acea expresie care să te facă să te simţi ok in preajma lor . Am deschis ochii brusc . Am stat timp de câteva momente in patul meu gemând , incercând să mă eliberez de vis . Cerul care se vedea prin fereastra mea se făcu roz deschis . Când am revenit cu totul la realitatea camerei mele dezordonate si cunoscute , m-am enervat puţin pe mine . Oare cum puteam să visez asa ceva ? Ce inseamnă asta ? Mă gândeam că aşa păţeşti dacă esti obsedată de gânduri tulburătoare la miezul nopţii . Fără răbdare , mi-am indreptat paşii spre bucătărie ...

When you smile , I smile too .

I can't rezist anymore .

Mă simt aiurea.Simt cum căldura imi copleşeşte trupul , mii de ganduri criminale imi vin in minte. Simt cum spaţiul devine tot mai inchis , simt cum aerul e tot mai inchis , simt cum pielea imi este udă , simt cum buzele imi sunt uscate . Mă simt goală pe dinăuntru , mă simt ca şi cum o parte din mine nu ar fi acolo . Deschid ochii 3:14 pm , verific telefonul : Andra vrea să ştie ce fac . Cu ochii mici si somnoroşi , cu gandurile mele mă ridic din pat şi-mi aşez tălpile pe parchetul rece si parcă simt cum răcoarea imi pulsează prin sange . Venele imi vibrează de adrenalină , trebuie să fac ceva . Imi arunc ochii spre fereastră şi după o fractiune de secundă soarele imi săgetează privirea.

14 august 2010

Plictiseală...cum ar spune Guess Who e doar o stare generală.
Deja am inchis messengerul şi e numai 5:23 pm . In playlist imi cântă o amărâtă de melodie : Stiff Dylans - Ultraviolet .
Dar ce imi trece prin minte : oare de ce toţi trebuie să privim lumea prin aceleaşi culori . De ce unii nu văd lumea in roz , alţii in verde ?
De ce ?

What the fuck is love ?

      Love is something sweet .Love is just a feeling . Love is something about we talk  alot with dear persons. Sometimes you need to wait to be loved.
Love is when you see the smile of ur special person .Love is something wich make you happy when you're bored. Love is like you have so many butterflies
wich fly in stomac.Love is when somebody cares about you. Love is knowing all about someone and trying to know more. Love is something wich makes
you happy. Love is when you want to KILL your boyfriend with love. 

Simplu : Adriana

        Deci pentru unii prietenia inseamnă să fi alături de prieteni , iar deasemenea . Drept să spun asta nu e nimic .
  Pentru mine prietenia inseamnă mai mult decât să fii alături de prieteni , insă sincer nu ştiu cum să exprim in cuvinte ce inseamnă pentru mine .
   Acum să trec la subiect ( pentru că probabil Adriana deja se plictiseşte ) . Una dintre prietele mele cele mai bune : Adriana .
     Pe ea o cunosc de peste 9 ani ...o cunosc incă de când invăţa să citească , o cunosc incă de când mi-am pierdut ursuleţul preferat doar pentru că am ascultat-o pe ea
şi mi-am lasat jucariile unde nu trebuia , dar totuşi nu-i port pica , o cunosc incă de când era o mica fetiţă cu vise minunate şi idei marete .
      Deci ce inseamnă Adriana pentru mine ? Ea pentru mine inseamnă ca am un umar pe care pot plange , ca am pe cineva care mă face să zâmbesc ,
că am pe cineva care să-mi spună dacă este bine ceea ce fac , că am pe cineva care ştiu că atunci când o sa-mi fie greu va fi acolo să mă ajute ,
că am pe cineva care mă ajuta când greşesc si tace atunci când am dreptate . Ce să mai lungesc atâta vorba , Adriana este prietena pe care oricine şi-o poate dori .
      Adriana mi-a fost alături cand am avut cea mai mare nevoie de ea , a ştiut să-mi spuna vorbe care pe alţii poate ii raneau , insă mie imi ridicau moralul , a ştiut
să-mi spună că nu trebuie să plâng pentru nişte chestii minore , a ştiut că o voi asculta mereu , a ştiut că-i voi fi alaturi când va avea nevoie .
       Îţi mulţumesc pentru tot . <3

About some things we don't talk .