Nu!

 Nu mai există nimic. Tristeţea şi nepăsarea au şters totul din mine. Acum nu mai aud , nu mai cred ...probabil că nu mai vreau. Simt cum toate cuvintele pe care le spun sau îmi sunt adresate se adună pe umerii mei. Şi sincer e prea mult pentru mine , nu cred că o să mai pot să mai îndur. Nu vreau să fie totul perfect , dar măcar acceptabil. Mă dor cuvintele astea , parcă sunt o atingere rece peste mine...De ce a trebuit să urmam cursul acesta ?