Unica folosinta...[ Coconut man production ]

Ma gandesc la ce a fost.Schitez un zambet desi o lacrima ajunge pana atunci la coltul gurii gadilandu’ma. Nu plang pentru ce a fost.Plang pentru ca s’a terminat.Da s’a terminat.Inca imi repet asta.Nimic nu dureaza la nesfarsit nu?Nu. Deaceaa trebuie sa traim momentele ce nu dureaza la sfarsit.Nu le irosi gandindu’te la ce va fi dupa.Indrazneste.Risca.Nu regreta.Pentru ca nimic nu dureaza la infinit.Totul e de unica folosinta.

o ultimă clipă pentru toate ...

 Pentru majoritatea oamenilor luna iunie reprezintă începutul unei noi vieţi, începutul vacanţei..un început. Însă pentru alţii luna iunie reprezintă momentul acela când trebuie să te desparţi de anumite persoane, momentul când termini şcoala, liceul sau facultatea. În ciuda faptului că porneşti cu dreptul spre o nouă etapă din viaţă, treci peste anumite momente pe care niciodată nu poţi să le mai trăieşti, să mai simţi clipele trăite alături de prieteni. De aceea luna iunie reprezintă luna durerii pentru mine. Încă îmi pun întrebări legate de faptul că toţi trebuie să trecem prin aceste momente nepotrivite...Cred că toţi, atunci când s-au despărţit de colegi au promis că o să se reîntâlnească după ani şi să-şi povestească viaţa, unii dintre ei ajungând exact ceea ce şi-au propus: sportivi recunoscuţi, medici respectaţi, învăţători , iar alţii neputând să-şi îndeplinească visurile şi să rămână la rutina pe care obişnuiau să o aibe încă din generală...Pur şi simplu nu vreau să cred că s-a terminat, nu vreau să mă gândesc că a trecut, deoarece a trecut prea repede şi nu am conştientizat prin ce durere o să trec şi prin faptul că undeva în adâncul sufletului meu va rămâne un mare gol...

tu nu eşti ca ei

 Eu ştiu deja...ştiu că trenul nu te aşteaptă. Nimeni nu te aşteaptă, chiar dacă ajungi cu o secundă întârziere, pentru că tu nu eşti ca ei. Tu ai acea stare euforică prin care îi destinzi pe toţi. Tu poţi să ajungi cât de suuus vrei tu. Tu eşti ca un copil care se află în extaz atunci când vede artificii. Şi tocmai ..pentru că eşti diferit, lumea te vede cu totul altfel. Te vede cu alţi ochi, ochi malefici, ochi care aşteaptă să te distrugi lent.

Nu!

 Nu mai există nimic. Tristeţea şi nepăsarea au şters totul din mine. Acum nu mai aud , nu mai cred ...probabil că nu mai vreau. Simt cum toate cuvintele pe care le spun sau îmi sunt adresate se adună pe umerii mei. Şi sincer e prea mult pentru mine , nu cred că o să mai pot să mai îndur. Nu vreau să fie totul perfect , dar măcar acceptabil. Mă dor cuvintele astea , parcă sunt o atingere rece peste mine...De ce a trebuit să urmam cursul acesta ? 

Unde eşti copilărie ?

Un copil nou-născut , zâmbind la ochii mamei sale iubitoare , un copil gol , jucăuş , chicotind în timp ce mama sa îl îmbracă , o răsturnare la 6 ani , lipsa tatălui său când îl îmbrăţişează , un copil stigand revoltător la părintele lui , apoi regretându-şi comportamentul.
        Ca să spunem aşa , în opinia mea , lucrurile acestea reprezintă copilăria ; un lucru fascinant şi extraordinar de frumos . Copii fac lumea oricărui om să o ia razna .
        Când mă gândesc la copilăria mea , mă gândesc la o fetiţă care purta o rochiţă albastră , o fetiţă a cărei încăpăţânare rulează în cerc , o fetiţă care visa neoprit la diferite anormalii .
        Câteodată stau în balansoarul de la bunica şi mă gândesc cum era să fiu copil , să mă-nvartesc fără sfială , să văd florile trezindu-se din amorţeală , să simt mâna mamei pe fruntea mea , iubirea ei . Mă gândesc cum săream peste băltoace , ca şi cum ar fi fost capcanele zmeilor , cum suflam-n florile de păpădie , cum strângeam în coşuri de nuiele fructele mari şi coapte din grădina bunicii , cum stăteam împreună cu bunica mea şi ţeseam covoraşe mici şi colorate . Îmi aduc aminte cum mă aşezam vara pe spate şi priveam norii , care în mintea mea aveau diferite forme sau erau piesele unui joc de şah .
        Pentru mine copilăria a însemnat o combinaţie unică între ajutor , iubire , prietenie , secrete , descoperiri şi fericire , în care cred şi pe care vreau să o mai simt şi acum .
         Copilăria pentru mine poate fi descrisă într-un singur cuvânt : aventură . O aventură pe care fiecare copil trebuie să o aibă .
         Copilăria este numai despre Prinţul Fermecat , Albă-ca Zăpada şi Cenuşăreasa , caracterele care dau copiilor încrederea şi puterea să nu renunţe niciodată să viseze şi să poată dormi liniştiţi în fiecare noapte , fără teama că monstruleţul din dulap va veni să-i viziteze .
         După spusele autoarei Stephenie Meyer , " copilăria nu este de la naştere până la o anumită vârstă , la o anumită vârstă copilul a crescut şi ia toate lucrurile copilăreşti şi le pune la o parte . Copilăria este regatul unde nimeni nu moare . "
         Consider că această etapă din viaţa oricărui om , copilăria , nu a dispărut . Este încă acolo , chiar dacă nu o vedem , o putem simţi vibrând în sufletul nostru . Toţi am vrea să ne întoarcem înapoi , dar nu putem decât să privim şi să încercăm ca fiecare zi de acum să pară o simplă poveste fantastică spusă de mama înainte de culcare .
         Când eşti copil ar trebui să vezi totul superficial , ca pe o joacă sau o jucărie pe care o manevrezi cum vrei , dar mai târziu când vraja copilăriei ne va părăsi , jucăria o să ne manevreze pe noi cum vrea , viaţa fiind descrisă ca o jucărie când suntem mici .
         Când eşti copil ai tot timpul din lume , tot confortul necesar să faci ceea ce îţi trece prin minte , atunci nu poţi fi trist decât dacă amicul îţi ia jucăria preferată .
         În actualitate , copii nu mai ştiu ce este aceea o carte citită sau o poveste spusă de mamă înainte de culcare . Majoritatea , de la o vârstă fragedă , sunt lăsaţi singuri şi au nişte concepţii de viaţă total neadecvate vârstei lor .  Ei sunt captaţi de ecranul luminos al calculatorului , inloc să se ducă afară să descopere minunile care te poartă spre lumea viselor reale , să se gândească la copilărie în desfăşurare , nu la sfârşitul ei .
           Aşa cum viaţa trece , totul pare şters cu un burete , deoarece timpul îndepărtează chiar şi cele mai importante lucruri din viaţa noastră .
            Ceea ce ne va rămâne mereu sunt amintirile noastre , pe care nimeni nu ni le poate lua .
            Şi aici vine copilăria noastră , reţeta pentru fericire veşnică şi aventuri de vis .
            Pentru a rezuma, copilăria este primul pas dintr-o călătorie foarte lungă numită viaţă , deci cred că dacă această călătorie începe bine , apoi întregul traseu destinat va fi ghidat de licurici , protejat de lucruri fermecătoare , de dragoste , credinţă şi noroc .

tanana

Si jur , in acel moment vroiam sa te vad mort , vroiam sa vad cum nu mai ai suflu , sa suferi si tu atat de mult cum am suferit eu . Jur , imi provoci scarba ! Nu cred ca mai are rost altfel , o sa fie groaznic , dar mergee . . .

Si daca . . .

Si daca mi-e dor de tine , inchid ochii , inghit in sec si zic : " a trecut ...si asa e .. "